ALTE PROGRESE AU FOST REALIZATE de integrarea studiilor clinice, imagistice, fundamentale, a metaanalizelor în ediţiile succesive ale clasificărilor interna­ţionale, oficiale ale tulburărilor psihice (clasificarea internaţională a bolilor psihice a OMS şi clasificarea Asociaţiei Americane de Psihiatrie). Etiologia tulburărilor psihice este concepută în cadrul unor ipoteze neuro­biochimice, neurofiziologice, neuro-degenerative, de neurodezvoltare şi în con­textul unei vulnerabilităţi genetice, modulată diferenţiat socio -genetic, iar progresul ultimilor ani în toate aceste direcţii este considerabil.
Pentru a ţine pasul cu ritmul rapid al evoluţiei psihiatriei, toate manualele şi tratatele esenţiale, care constituie baza informaţiei, a formării profesionale şi a educaţiei continue a profesioniştilor din domeniul sănătăţii mintale îşi actualizează ediţiile la 4 – 5 ani.
„Psihiatrie clinică” este o astfel de lucrare, de fapt un tratat concis, adus la zi, dar care integrează şi conceptele clasice ale practicii psihiatrice. Lucrarea, coordonată de prof. dr. Dan Prelipceanu, editată de prestigioasa Editură Medicală, cuprinde toate capitolele unui tratat modern de psihiatrie, redactate într-o manieră sintetică şi didactică.
Destinatarii lucrării sunt studenţii anului VI ai facultăţilor de medicină, rezidenţii în specialitatea de psihiatrie, medicii de familie interesaţi de o documentare actualizată în domeniu, specialiştii psihiatri, neurologi şi legişti, studenţii în psihologie şi psihologii clinicieni sau orice medici de o altă specialitate interesați de psihiatria clinică.
Co-autorii cărţii sunt specialişti redu­ta­bili, incontestabili lideri ai domeniilor lor (prof. Mircea Lăzărescu, prof. Ovidiu Băjenaru, prof. Dragoş Marinescu, doamnele psiholog dr. Maria Grigoroiu-Şerbănescu şi Cristina Adina Popescu, precum şi mai tinere cadre didactice ale Disciplinei de Psihiatrie de la Universitatea de Medicină şi Farmacie din Bucureşti).
Cartea elaborată de acest colectiv interdisciplinar oferă o perspectivă completă asupra stadiului actual al psihiatriei clinice, precum şi substanţiale capitole dedicate curentelor de gândire în psihopatologia clinică, geneticii psihiatrice, metodologiei cercetării ştiinţifice psihiatrice, psihiatriei judiciare şi celor mai actuale şi utilizatwe scale clinice psihiatrice.
Stilul concis, remarcabil de unitar pentru o carte cu 11 co-autori, aparatul bibliografic concentrat la referinţele fundamentale, apărute inclusiv în anul 2011, caracterul didactic al redactării fiecărui capitol fac din acest volum un instrument util pentru o iniţiere profesională şi modernă în practica psihiatrică clinică

Autori: Nicolae Bacalbaşa, Diana Popa

Volumul scris de medicul gălăţean Nicolae Bacalbaşa – care a reabilitat umorul în relaţie cu medicina – împreună cu Diana Popa – lingvist cu “preocupări de teoria umorului”, aşa cum este prezentată în Precuvântare  – reînnoadă prin mii de fire, pentru alţii nevăzute, pentru autori permanent dezvăluite, cele două domenii menţionate în titlu, medicina şi cultura.

Volumul este o colecţie de eseuri, prilej de reflecţii şi de reflexii interpretate într-o manieră personală asupra a aproape 100 de subiecte, teme perene sau intrate în conştiinţa publică recentă, de la “Apariţia omului”, “Conştiinţa, uluitoarea ipoteză” şi “Mintea care modelează creierul” la “Păpuşa Barbie şi serialul Dallas”, “McDonaldizarea Americii” sau “Cele opt păcate capitale ale omenirii civilizate”.

“Trebuie să încetăm de a separa natura de cultură: cheia culturii este în natura noastră, iar cheia naturii noastre este în cultură”, îl citează autorii pe filosoful francez Edgar Morin.

“Cultura este modul nostru de a ne construi zilnic”, spune dr. Nicolae Bacalbaşa, arătând că un asemenea curs face conexiunea între medicină şi sfera generală a ştiinţelor omului.

“Am plecat în alcătuirea lucrării de la răspunsul la întrebarea ce anume mi-ar fi plăcut să mi se spună când m-am angajat pe calea numită medicină”, justifică autorul acest demers, util atât celor care acum păşesc pe calea medicinii, cât şi celor care bătătoresc această cale prin munca lor statornică de zi cu zi. Şi care au nevoie de a respira în acest spaţiu comun al ideilor proaspete şi mult mai puţin atinse de limitele impuse de pragmatismul dramatic al sistemului medical românesc.  <<<

Autori: Nicolae Bacalbaşa, Diana Popa

Volumul scris de medicul gălăţean Nicolae Bacalbaşa – care a reabilitat umorul în relaţie cu medicina – împreună cu Diana Popa – lingvist cu “preocupări de teoria umorului”, aşa cum este prezentată în Precuvântare  – reînnoadă prin mii de fire, pentru alţii nevăzute, pentru autori permanent dezvăluite, cele două domenii menţionate în titlu, medicina şi cultura.

Volumul este o colecţie de eseuri, prilej de reflecţii şi de reflexii interpretate într-o manieră personală asupra a aproape 100 de subiecte, teme perene sau intrate în conştiinţa publică recentă, de la “Apariţia omului”, “Conştiinţa, uluitoarea ipoteză” şi “Mintea care modelează creierul” la “Păpuşa Barbie şi serialul Dallas”, “McDonaldizarea Americii” sau “Cele opt păcate capitale ale omenirii civilizate”.

“Trebuie să încetăm de a separa natura de cultură: cheia culturii este în natura noastră, iar cheia naturii noastre este în cultură”, îl citează autorii pe filosoful francez Edgar Morin.

“Cultura este modul nostru de a ne construi zilnic”, spune dr. Nicolae Bacalbaşa, arătând că un asemenea curs face conexiunea între medicină şi sfera generală a ştiinţelor omului.

“Am plecat în alcătuirea lucrării de la răspunsul la întrebarea ce anume mi-ar fi plăcut să mi se spună când m-am angajat pe calea numită medicină”, justifică autorul acest demers, util atât celor care acum păşesc pe calea medicinii, cât şi celor care bătătoresc această cale prin munca lor statornică de zi cu zi. Şi care au nevoie de a respira în acest spaţiu comun al ideilor proaspete şi mult mai puţin atinse de limitele impuse de pragmatismul dramatic al sistemului medical românesc. <<<

Aventura transplantului hepatic în România a început acum mai bine de 15 ani, cu determinarea, perseverența și efortul prof. Irinel Popescu, care a reușit, în ciuda tuturor dificultăților, să materializeze un vis pe care puțini îl vedeau posibil în România. De la vis la un program coerent, pus la punct în detaliu, cu două echipe care pot realiza transplantul și cu o rețea creionată la nivel național, a fost un drum anevoios, dar cu atât mai special și important de reliefat.

Profesorul Irinel Popescu prezintă exhaustiv în volumul “Transplantul hepatic” valoroasa experiență pe care a acumulat-o în ultimii cinsprezece ani în acest domeniu aflat în permanență la granița cu viitorul, începând cu stagiile de pregătire în Germania și la New York, continuând cu munca de pionierat făcută în România, atât pentru crearea și implementarea legislației pentru transplant, cât și pentru crearea echipelor de specialiști și asigurarea tuturor aspectelor logistice.

Programul de transplant hepatic din România se prezintă astăzi ca unul dintre cele mai valoroase din Europa, cu peste 300 de transplanturi realizate și cu rezultate similare, în termeni de supraviețuire, cu cele ale celor mai performante centre europene.

Volumul este semnat, sub redacția prof. Irinel Popescu, de specialiști din domeniile anestezie – terapie intensivă, chirurgie, gastroenterologie, hepatologie, imunologie, medicină internă, radiologie și imagistică medicală, morfopatologie, pediatrie, laborator, cardiologie, ceea ce reflectă, încă o dată, complexitatea acestei proceduri care transcede aproape toate specialitățile medicinei.

Monografia este structurată în trei părți: prima secțiune analizează evaluarea și monitorizarea pacienților cu indicație de transplant, precum și evoluția postoperatorie a pacienților transplantați. Capitolul central prezintă exhaustiv tehnica chirurgicală a transplantului. Sunt prezentate în detaliu transplantul de la donator în moarte cerebrală, transplantul living- related (de la donator în viață), transplantul pediatric, cu toate variantele care se practică: transplantul cu ficat întreg, transplantul cu ficat redus, transplantul cu ficat împărțit, transplantul “domino”, transplantul de ficat asociat cu cel al altor organe. Toate aceste variante au fost realizate de prof. Irinel Popescu și colectivul său de specialiști de la Fundeni, care a acumulat o experiență similară cu cele ale celor mai prestigioase centre de transplant din Europa.

De altfel, prefața volumului este scrisă de unul din marii prieteni ai programului de transplant din România, prof. Domenico Forti (Milano), cel care a sprijinit primii pași în transplantul hepatic făcuți la Fundeni și a apreciat și subliniat de multe ori atât rezultatele de nivel european, cât și amplul volum de activitate al colectivului coordonat de prof. Irinel Popescu.

Programul de transplant hepatic de la Fundeni se grefează pe experiența valoroasă în chirurgia hepatică pe care au acumulat-o de-a lungul timpului specialiștii de aici, unde au fost realizate peste 1500 de rezecții hepatice complexe, o experiență care este dintre cele mai importante chiar la nivel mondial. Pentru realizarea transplantului, valorificarea experienței câștigate în rezecțiile hepatice s-a corelat cu o îndelun­ga­tă activitate de cercetare experi­mentală. Specialiștii de la Fundeni, prof. Irinel Popescu și prof. Dan Tulbure, după stagii în străinătate în care au asimilat experiența internațională în transplantul hepatic, au realizat practic primul transplant de ficat în România în 1997. A fost primul pas, după care a urmat munca titanică cu inerția și dificultățile imense pentru punerea la punct a unui întreg program coerent de transplant.

Acum, această experiență deosebită este integrată într-un volum aparte, un instrument de lucru util pentru specialiști și o invitație, pentru chirurgi, la o aventură profesională provocatoare. Lucrarea, apărută în condiții grafice de excepție la Editura Academiei, este deosebit de importantă și utilă pentru medicii și specialiștii care sunt interesați de acest domeniu complex care reprezintă, până la urmă, nu numai o aventură profesională, dar și una umană.  <<<

Volumul

„Autorii sunt maturi din punct de vedere științific și dețin o experiență clinică bogată”, a comentat prof. dr. Ioan Fulga, prorector UMF “Carol Davila”, în cadrul evenimentului de lansare a cărții, adăugând că pentru a sintetiza peste un milion de pagini de literatură științifică în 500 de pagini este nevoie cu siguranță de calități deosebite. „Cum spunea și Mircea Eliade, tânărul cercetează, maturul înțelege. Subliniez caracterul profund social al compendiului care are permanent în vedere eliminarea tuberculozei ca problemă majoră de sănătate publică, autorii fiind implicați într-un război real împotriva acestei afecțiuni”, a afirmat prof. dr. Fulga.

Prezent la eveniment, prof. dr. Florin Mihălțan, preşedintele Societăţii Române de Pneumologie, a apreciat că acest volum reprezintă cartea a trei generații. „Astfel, avem posibilitatea de a transmite ștafeta corect în tratamentul tuberculozei care rămâne o boală-univers”, a comentat acesta.

După o scădere a incidenței tuberculozei la nivelul anilor 1980, prevalența acestei boli a început să crească peste tot în lume. Din acest punct de vedere, România se află pe locul patru în Regiunea Europa a OMS, după Kazahstan, Kîrgîstan și Republica Moldova. La nivel mondial România ocupă locul 52 din 212 țări. În țara noastră, numărul de cazuri de tuberculoză a crescut de la peste 12.600 în 1985 la aproape 31.000 în 2002, pentru a scădea apoi semnificativ la aproape 19.400 în 2010.

Alături de informații legate de epidemiologia tuberculozei, de epidemiologia moleculară, calea de transmitere şi diagnosticul tuberculozei, Compendiul de tuberculoză conține și informații legate de tuberculoza la copii, tuberculoza secundară, tuberculoza multidrogrezistentă, precum și de asocierea dintre tuberculoză și virusul imunodeficienței umane. Alte capitole ale cărții detaliază vaccinarea BCG, biosiguranța și controlul spitalicesc, dar și organizarea controlului tuberculozei în România, coordonarea implementării strategiei naționale și programul național de control al tuberculozei.

Anual, în România  apar aproximativ 778 de noi cazuri de tuberculoză, regimul național de evidență nefiind, însă, definitivat, potrivit prof. univ. dr. Constantin Marica. În țara noastră există peste 1.500 de cazuri de tuberculoză chimiorezistentă, în timp ce la nivel mondial 440.000 de bolnavi au această formă a bolii, dintre care aproximativ 10% nu au soluție medicală. Rata de mortalitate este de 7,1 la suta de mii, iar dintre decese 60% survin în cazul bolnavilor cronici fără soluție teraputică. <<<

P

Volumul cuprinde o trecere în revistă a principalelor tratate aflate la baza arhitecturii instituționale a UE, precum şi o descriere succintă a funcționării instituțiilor europene şi a diferitelor proceduri, inclusiv a instituțiilor care nu iau parte la procedura legislativă, dar au rol în sănătatea publică, precum Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară, Agenția Europeană pentru Medicamente, Agenția pentru Sănătate şi Consumatori etc.

Sunt prezentate apoi obiectivele principale ale programelor multianuale de acțiune comunitară pentru 2003-2008 şi 2008-2013. Un aspect important pentru managerii din sistemul sanitar este finanțarea acestor programe, atât prin bugetul specific alocat, cât şi prin fondurile structurale sau al 7-lea Program-Cadru de Cercetare şi Dezvoltare Tehnologică (PC7). Volumul prezintă principalele planuri de acțiune şi recomandări privind provocări comune: îmbătrânirea populației, combaterea HIV/SIDA, lupta împotriva fumatului, alcoolismului, drogurilor, prevenirea şi combaterea pandemiilor de gripă, expunerea la radiații, bioterorismul, supravegherea stării de sănătate mintală.

Secțiuni specifice sunt dedicate liberei circulații a profesioniștilor și a pacienților, cu accent pe Directiva privind drepturile pacien-ților în serviciile medicale trans-fron-taliere, adoptată în ianuarie 2011, şi pe cele mai importante decizii ale Curții Europene de Justiție pe chestiuni privind drepturile pacienților. Este reflectată politica în domeniul farmaceuticelor, referitor la autorizarea, stabilirea prețurilor medicamentelor şi rambursarea acestora, comerțul paralel, informațiile publice despre medicamentele cu prescripție, farmacovigilența, combaterea medicamentelor falsificate, care fac parte din noul pachet farmaceutic propus de CE în 2008. Sunt analizate în detaliu sistemele de sănătate din Olanda, Franţa, Germania, Marea Britanie şi Spania, iar în ceea ce privește România sunt prezentate stilul de viață, starea generală de sănătate a românilor, resursele sistemului şi serviciile oferite. Cristian Vlădescu este profesor de Sănătate publică la UMF Timişoara şi profesor asociat la Universitatea din Bucureşti, iar în ultimii ani a lucrat ca expert în proiecte de sănătate publică naționale și europene. Cristian Buşoi este doctor în Sănătate publică şi management sanitar și activează în Comisia pentru piaţa internă şi protecţia consumatorilor şi în Comisia pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară a Parlamentului European. <<<

Fumatul

Cartea “Mic ghid al practicianului: fumatul”, scrisă sub coordonarea conf. dr. Florin Mitu, preşedintele Grupului de lucru de Cardiologie Preventivă şi Reabilitare Cardiovasculară din cadrul Societăţii Române de Cardiologie, se constituie într-un ghid practic util nu doar cardiologului, ci şi medicului specialist în general, medicului de familie, anumitor categorii de pacienţi şi, de ce nu, chiar fumătorilor, în vederea renunţării la fumat. Din această perspectivă, nu este întâmplătoare implicarea unui grup de trei autori cu specializări şi competenţe diferite: cardiologie, medicină preventivă şi pneumologie, respectiv medicină de urgenţă şi toxicologie.

Lucrarea realizează o imagine de ansamblu asupra implicaţiilor fumatului în patologie şi asupra intervenţiilor terapeutice specifice pentru renunţarea la fumat.

Cartea este structurată în trei părţi componente: prima parte este o trecere în revistă a principalilor constituenţi chimici cu implicaţii patogenice cunoscute pe care fumatul îi aduce în organism; a doua parte este o prezentare a efectelor patogenice ale fumatului asupra diferitelor organe, aparate şi sisteme, de la efectele pulmonare şi cardiovasculare până la efectele metabolice şi cele asupra reproducerii. Sunt prezentate atât efectele non-neoplazice ale expunerii acute şi cronice la fumat, cât şi cele mai importante determinări de natură neoplazică.

A treia parte a cărţii se constituie într-un mic ghid privind intervenţia terapeutică pentru realizarea renunţării la fumat, care subliniază importanţa implicării medicului, indiferent de specialitate, cel puţin din punct de vedere al asigurării sfatului antifumat minimal, dar şi din punct de vedere al îndrumării pacientului către specialistul pneumolog, cu competenţă în realizarea intervenţiei specializate pentru întreruperea fumatului.

Informaţiile ştiinţifice prezentate în această carte au la bază studii actuale şi ghiduri clinice de specialitate fundamentate pe principiile medicinei bazate pe dovezi, în acest sens fiind oferită şi o consistentă secţiune de referinţe bibliografice.

Exprimarea datelor ştiinţifice se remarcă prin claritate şi concizie, la care contribuie şi prezentarea sistematizată a celor mai importante informaţii sub formă de ilustraţii, scheme sau tabele.

Recomandăm această carte tuturor celor care, sub diferite forme, pot şi doresc să contribuie la lupta cu acest flagel recunoscut astăzi la nivel mondial, reprezentat de fumat. <<<

“Chirurgia este o profesie tristă. La fiecare zece pacienți există un deces sau o persoană care știi că mai devreme sau mai târziu se va prăpădi, căci boala sa nu este altceva decât începutul sfârșitului”,
dr. Gheorghe Borcean

Este o literatură de frontieră, aflată la interferența dintre mai multe domenii, cum ar fi filosofia, etica, istoria, religia, etnologia sau diferitele mentalități. O lectură deschisă, care ne face să ne gândim că așa cum așteptăm o calitate cât mai bună a vieții, ar trebui să așteptăm și o calitate superioară a morții.
„Chirurgia este o profesie tristă. La fiecare zece pacienți există un deces sau o persoană care știi că mai devreme sau mai târziu se va prăpădi, căci boala de care suferă nu este altceva decât începutul sfârșitului”, mărturisește dr. Gheorghe Borcean, autorul lucrării. „Suferința pacientului și cea a familiei sunt de nerăscumpărat”, adaugă autorul, care se poziționează împotriva eutanasiei, pe care o consideră odioasă, atât ca teorie, cât și ca practică. „Suntem obișnuiți cu consumismul în care trăim și ajungem să credem că totul se poate obține cu bani, dar modul în care murim nu se poate plăti”, afirmă autorul, care consideră că moartea reprezintă eșecul terapiilor. Moartea există ca și viața, nu este o boală, este un fenomen pe care trebuie să-l înțelegem. Trebuie să luptăm în schimb pentru o moarte într-un mod civilizat, căci medicina se adresează omului viu, până când acesta nu mai suflă, este de părere dr. Gheorghe Borcean.
„Această carte are ceea ce poate uneori uităm când facem o analiză, și anume are suflet. Este sufletul unui medic dedicat profesiei sale, pe care o înțelege ca o misiune și care redescoperă spiritul misionar”, a precizat prof. dr. Vasile Astărăstoae. „Bioetica, așa cum a fost gândită de van Landester Potter, este arta supraviețuirii medicinei, o punte spre un viitor uman, sau, așa cum o definesc enciclopediile, este știința care, apelând la metode interdisciplinare, analizează comportamentul uman în științele vieții prin prisma principiilor morale. Cartea doctorului Borcean acoperă ambele definiții”, adaugă prof. dr. Astărăstoae.
Sfârșitul vieții și moartea au fascinat cultura umană și au fost elemente esențiale ale tuturor religiilor și mitologiilor. În același timp, sfârșitul vieții și moartea au impus decizii medicale dificile pentru orice profesionist. De aceea, acest subiect este dificil și delicat în abordare. Implicațiile bioetice ale deciziilor medicale la sfârșit de viață sunt de fapt reflexii etice ale unui om care are experiență medicală și care sintetizează și experiența altora.
Pentru textul integral vezi editia print Medica Academica – februarie 2011
Florin Pupăză

Academia Română a organizat un memorial Nicolae Paulescu în data de 12 noiembrie 2010, în Aula Mare a instituţiei. Evenimentul a avut loc în cadrul sesiunii de comunicare “90 de ani de la lansarea Tratatului de Fiziologie Medicală a lui Paulescu”, organizată de Secţia de Ştiinţe Medicale. Printre invitaţii de renume care au luat cuvântul în cadrul evenimentului s‑au numărat prof. dr. Constantin Ionescu-Tîrgoviște, președinte al Asociației Medicale Române şi prof. dr. la Institutul național de diabet, nutriție și boli netabolice „N.C. Paulescu”, conf. dr. Maria Moța, UMF Craiova, medic primar diabet, nutriție, boli metabolice şi medicină internă la Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova, prof. univ. dr. Leon Zăgrean, șeful Catedrei de Fiziologie “N. Paulescu”, prof. univ. dr. Miron Bogdan, vicepreședinte al Societății Române de Pneumologie, şi prof. univ. dr. Maria Dorobanţu, şefa Clinicii de Cardiologie şi Medicină Internă a Spitalului Clinic de Urgenţă Floreasca.

Paulescu, mai mult decât inventatorul insulinei

„Tratatul depășește fiziologia clasică, conținând elemente de spiritualitate și comportament, cum ar fi, de exemplu, conflictele sociale, alcoolismul sau fumatul, care la momentul respectiv nu țineau de domeniul medical”, a explicat acad. Constantin Ionescu-Tîrgoviște, care a mărturisit că tratatul este puțin cunoscut la noi în țară, fiindu-i foarte greu să găsească un exemplar, chiar și în biblioteci. De asemenea, academicianul a vorbit și despre valoarea excepțională din punct de vedere academic a lui Paulescu, exemplificând cu cazul socrului său, care i-a povestit că cel care ajungea pe mâinile lui Paulescu ieșea medic în adevăratul sens al cuvântului.

Tratatul lui Paulescu reflectă în fapt medicina românească, așa cum era ea la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea.

Fără să uităm că Nicolae Paulescu este inventatorul insulinei și că încă trebuie să luptăm pentru recunoașterea acestui lucru pe plan mondial, recitirea Tratatului de fiziologie relevă complexitatea personalităţii marelui său autor. Paulescu este cel care a descris în 1910 localizarea diabetului în pancreas și cele două tipuri de diabet, I şi II, dar este și cel care oferea consultații fără plată pentru săraci la actualul Spital de Endocrinologie.

Jumătate din conținutul tratatului este valabil și astăzi

“În medie, 40-50% din conținutul tratatului lui Paulescu este valid și azi, la 90 de ani de la apariția sa, iar acest lucru nu se întâmplă cu prea multe cărți de medicină”, a explicat prof. dr. Miron Bogdan, vicepreședinte al Societății Române de Pneumologie. Lucrarea conține citate, opinii personale ale savantului, rezultate din experiența sa clinică și din cercetarea proprie, dar și citate comentate critic. Tratatul este o esență a gândirii lui Paulescu, în care reflectă principalele priorități ale medicinei mondiale ale vremii. Este vorba despre procesul de coagulare a sângelui, anastomoza mucoasei, a venelor, a ureterului și a coleductului, clasificarea glandelor vasculare, injectarea de colagen în tratamentul anevrismelor, tratamentul cu iodotironină a glandei tiroide, specificitatea celulară a cancerului (specific locului din care pornește), tehnica hipofizectomiei, funcția glicogenică hepatică (a scris zece lucrări pe această temă între 1911 și 1913), conceperea diabetului zaharat ca o tulburare în utilizarea tuturor carburanților biochimici (a încercat izolarea hormonului încă din 1916, numai că izbucnirea războiului l-a oprit din ultima parte a investigației, dar în 1921 această descoperire oferă cheia tratamentului său). Paulescu este primul care descoperă că țesutul adipos visceral este diferit față de cel cutanat. Alte priorități expuse de savant sunt realizarea pancreatectomiei totale, descrierea pentru prima dată a hipoglicemiei terapeutice, dar și relația dintre doză și răspuns, observând un efect imediat după administrare, care atinge maximul la două ore.

Paulescu obține brevetul de invenție legat de pancreină și procedeul fabricării sale pe 10 aprilie 1922, la ora 14.02, ceea ce arată rigurozitatea desăvârşită a savantului. Nicolae Paulescu este considerat cel mai mare om de ştiinţă în medicina românească şi a fost numit post mortem membru al Academiei Române. <<<